Scriu aceste randuri dintr-un accelerat care ma va duce la Brasov. Am lasat in urma toropeala din Bucuresti, caldura care m-a fortat sa cobor dintr-un 182 fara AC, iar cele patru statii ramase pana la gara le-am parcurs pe jos.
Luat putin de val si foarte entuziasmat de noile conditii pe care le ofera rangul trenului, am si uitat ca cei 166 km ai drumului vor fi parcursi in putin sub 4 ore. Pana la Comarnic, nimic interesent, probabil pentru ca am dormit. Dupa o ploaie zdravana la Breaza, in decurs de cateva minute cerul se elibereaza parca intr-adnis pentru a dezvalui Crucea Eroilor. Peisajul e incantator: masivul seamana cu o coroana, iar piatra pretioasa e reprezentata de cruce.
Ma uit cu jind la zecile de montaniarzi care golesc vagoanele trenului la Sinaia si Busteni, cu toate ca nu drumetiile montane m-au facut sa-mi petrec sfarsitul de saptamana la munte. Scopul este acela de a ma antrena pentru calatoria pe care am programat-o la inceputul lunii iulie – turul Austriei cu bicicleta.
Pe coborarea de la Predeal imi vin in minte versurile celor de la Pasarea Colibrii:
„Din goana, cand trenul se-ndoaie la curbe,
Scot capul afara si lung te salut!”
PS. Ii multumesc Laurei pentru suportul tehnic acordat.
AlexandruAlupei .Blog 
Mi-a placut Blogul tau
ce frumos ar fi daca ar fi si poze cu frumusetile , precum si intamplari , emotii, satisfactii ale calatoriilor
ApreciazăApreciază