Eterna bicicletă stă rezemată de perete, echipată complet – gata de drum, în față se cască vreo 700 kilometri înșirați prin Slovenia, iar eu bat din picior, mor de nerăbdare. Mai sunt două zile.
Timpul pare încremenit, nu mai trece, ca atare îmi fac de lucru. Tocmai terminasem o postare, o urcasem pe net, iar acum citesc un comentariu. Hepaaaa, mai am o saptamana si vin si eu in Belgrad !!! E Flavius, cu inconfundabilul său stil. Răspund sec: Îmm, ce fain! Și dialogul continuă, cu mingi scurte:
Esti cu motorul?
Nu, am fost cu masina. Tu mergi cu motorul?
Bineinteles, suntem 8 si ne mai intalnim cu aprox 20 pe traseu.
Maine te sun, serios, iar decizia a fost luată.
Am uitat instant de biclă, de Slovenia, de tot. Visam doar la Srbija, Bosna i Hercegovina, Hrvatska, Crna Gora (Muntenegru) și Republika e Shqipërisë (Albania). Adică 2500 km, pe motor, în țările balcanice, cu tot cu Belgrad, Sarajevo, Canionul Tara, Dubrovnik, golful Kotor, țărmul Adriaticii, Parcul National Durmitor, Skadarsko Jezero … O, Doamne!, și cine știe ce alte minunății!
Săptămâna premergătoare plecării … însă nu mai contează, a sosit momentul, am aprins fitilul…
Pur şi simplu o vacanţă/excursie/călătorie (sau ce o fi fost) atipică. Căzută din senin, fără planificare, un itinerariu ales de ceilalţi, o mare necunoscută pentru mine. Totul la întâmplare.
A continuat în aceeaşi notă. Amintiri punctuale n-am prea multe, doar un tot pe care nici nu încerc să-l descriu. Cândva se va sedimenta peste alte lucruri frumoase. Flavius, Edy, Florin, Bogdan, Vali, Doru, Marius, vă mulţumesc! A fost minunat, m-am simţit excelent!
Cu o marjă de eroare mare :), pe aici am umblat.
PS: Cei care ar fi trebuit să se alăture grupului au prins vreme nasoală … i-a întârziat foarte mult, au ales alte drumuri.
PPS: Pe parcurs am decis modificarea traseului şi am adăugat Parcul Naţional Mavrovo şi Skopje, în Republica Macedonia, plus traversarea Bulgariei, ultima haltă.
AlexandruAlupei .Blog 