Palatul Primăverii

   Salve, bine ați venit!  Sunt Călător, iar în următoarele trei sferturi de ceas voi fi ghidul dumneavoastră.

   În Cartierul Interzis, așa cum era cunoscută zona Primăverii în perioada comunistă, pe bulevardul cu același nume, la numărul 50, se afla „obiectivul P50”, denumire de asemenea folosită în timpul vechiului regim.

   Suntem în Palatul Primăverii. Construcția a fost desăvârșită între 1964 și 1965, devenind reședința privată a soților Nicolae și Elena Ceaușescu. El, secretar general al Partidului Comunist Român, șef de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la apusul comunismului, odată cu revoluția din decembrie `89. Mai mult, Ceaușescu a de devenit și primul președinte al României, începând din anul 1974 – deczia a fost luată după mai multe întâlniri cu alți șefi de stat care purtau această titulatură.

   Pentru făurirea edificiului a fost ales arhitectul Aron Grimberg-Solari în detrimentul preferatului timpurilor, Cezar Lăzărescu. Completările arhitecturale au fost aduse de Robert Woll, care și-a lăsat semnătura în mare parte și asupra designului mobilierului interior, și de peisagistul Teodosiu. Amenejarea s-a încheiat în `80, după ce și-a lăsat amprenta și Elena Ceaușescu.

Această prezentare necesită JavaScript.

   Clădirea a fost gândită încă din faza embrională pentru a fi reședința familiei liderului comunist. Astfel, în acest edificiu, cu o singură excepție, nu au avut loc întâlniri oficiale. Fiecare membru al familiei deținea câte un apartament aici, însă copii le-au folosit sporadic.

   Cele 80 încăperi găzduiesc numai obiecte de patrimoniu; nimic nu a fost în proprietatea soților, nici măcar hainele. 80% din tot ce se află în Palatul Primăverii a fost manufacturiat în România: mobilierul, în mare parte de nuc, a fost sculptat în stil renascentist la fabrica Helliade, cristalele sunt din Dej, tablourile, pictate de artiști români, au fost aduse de la Muzeul Național prin transfer, iar perdelele sunt de Pașcani. Mozaicul, în schimb, e italian. Nicio sculptură nu-i originală, toate-s copii. Parchetul e din nuc și mahon. Șemineele pe care le veți vedea pe parcursul vizitei nu-s funcționale, au doar rol decorativ. Așa au fost din totdeauna, încălzirea se făcea prin calorifere cu ajutorul unei centrale termice.

   În casă nu aveau voie mai mult de cinci persoane în același timp, altele în afara membrilor familiei: cei doi soți și cei trei copii – Valentin, Zoia și mezinul, Nicu. Ultimul trebuia să preia conducerea țării de la tatăl său, cel puțin asta era doleanța lui Nicolae Ceaușescu.

   Pentru protecția cuplului au fost dresați special pentru pază doi Labradori. Doar cei doi soți îi hrăneau, nimeni altcineva neavând voie s-o facă.

   Azi sunt deschise publicului 50 încăperi, pe care le vom vizita împreună. Printre ele o sală de cinema, un centru de relaxare și cele două grădini – cea de vară și cea de iarnă.

   Dacă aveți întrebări, adresați… Da, fotografiatul este permis,  dar fără blitz… Vă rog, urmați-mă!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s