17.09 – Ajunul (your time will come)

Jurnalul Ironman poate fi parcurs aici, integral

Mereu am preferat ajunul în detrimentul sărbătorii, în special al Crăciunului. Însă azi e diferit. De fapt, a fost. Scriu retroactiv, la ceas de seară; m-am relaxat la finalul unei zile trăită intens.

Oh, the wind is gently blowing as the light begins to fade.
I`m sick and tired of playing it of, sick of this parade.

Odihna de ieri noapte prevestea privitul tavanului, spectacol terminat cu puțin înaintea zorilor de azi. Am dormit foarte puțin, adormind spre dimineață. Mai mult mahmur, mă adun cumva la micul dejun încheiat cu două cafele și recapitularea todo list-ului lung.

La centrul de asistență ajung pentru a umfla roțile, dar nu înainte de a îndesa în buzunar pomelnicul și pixul. Cumpăr de la taraba alăturată cartușul de CO2 și adaptorul (atât de necesare în cazul unei pene). Iar după o raită amplă printre expozanți bag de seamă că absolut toată recuzita pentru triatlon poate fi procurată de aici. Pe toate gardurile găsesc chiar și ceea ce nu-mi pot imagina.

And you eyes are gently weeping as the sun begins to shine.
The end is coming far too soon, I wish i had more time.

O soluție pentru a prinde pe bicicletă cartușul, adaptorul și baieul de rezervă găsesc rapid. La fel și pentru a inversa ordinea efectuării operațiilor. Din cauza ploii mut antrenamentul de bicicletă după amiază, înlocuindu-l cu spălatul boarfelor. La chiuvetă. Desigur, nu am luat din șifonier necesarul pentru a lâncezii în șezlong mai multe zile. Câte două piese din fiecare articol indispensabil sunt suficiente.

ben-white-4K2lIP0zc_k-unsplash
     foto: unsplash.com

Briefing-ul cursei ținut online din cauza COVID-ului durează treizeci și cinci minute, doar că importanța conținutului mă face să-l parcurg în puțin peste o oră. După, de parcă nu a fost suficientă informație, dau a n-a raită prin Ghidul Atletului – aproape îl recit.

Reușesc să pedalez, un ceas, între două reprize lungi de ploaie. În afara localității vântul bate cam tare din lateral, mi-e frică să stau în aeroboare. Ce o fi mâine? Poate știe Busu, cert e că-s la mâna hazardului, eterna mea iubire. Alături de ea pot risca totul, chiar și să nu-mi fie frică.  

And my eyes are getting tired as the day begins to break.
I left it oh so far behind, my biggest mistake.

Tot ploaia mă ține în balconul camerei. Fumez, contemplez… dar alarma ceasului îmi reamintește de momentul culminant al zilei: așezarea bicicletei și a echipamentului (îndesat în doi săculeți, unul pentru ciclism, celălalt pentru alergare) în zona tranziției. 

O oră și jumătate adaug și scot, mut din sacul roșu în cel albastru și invers piesele necesare pedalării și alergării. Odată plasate în tranziție, servus!, le mai văd înaintea probelor. Teama de a uita sau a plasa anapoda șapca sau ochelarii de soare, spre exemplu, nu mă slăbește. 

And your sign is unlike mine, it disappears from time to time
And I believe in you and everything you`ll ever do.

Răzbesc. Duc echipamentul, îl așez pe poziția indicată de umărul de concurs, primesc chip-ul; răspund celor care mi-au trimis câteva mesaje, faine, de încurajare, înfulec o altă masă de carbohidrați (mi-a cam ieșit pe nas regimul ăsta alimentar). Și, cu gândul la un pahar cu vin, pregătesc nutriția pentru mâine – va fi doar lichidă. Apuc să mă îngrozesc de ceea ce voi ingera, însă privind scrumiera umplută pe jumătate pufnesc în hohote de râs.

După ce recapitulez, din nou, informațiile primite de la Coach, pun capul pe pernă. Alături am o masă inertă formată din costumul de neopren, trisuit, centura de puls, casca și ochelarii de înot și chipul de cronometrare. 

artyom-kabajev-_aduPjJvDx4-unsplash
     foto: unsplash.com
So soon your time will come. Let it out while you`re still young.
May all your dreams come true, for someone like you.
So soon your time will come. Let it out while you`re still young.
May all you dreams come true, so happy for you.

Emoțiile și neliniștea (ce bine că le am!), paradoxal, îmi țin o plăcută companie; e semn bun. Și-mi îndrept gândul la ceea ce e adevărat. La cei doi ani de muncă grea, printre cei mai faini. Rămâne ca mâine să mă prezint la start, iar dacă destinul îmi va pune în cale o stâncă o voi muta. Nici măcar nu i-am spus că sunt mai mult decât par, iar toată puterea și tăria lumii sunt în interiorul meu. 

Jurnalul Ironman poate fi citit aici, integral

Va urma!

Notă: versurile compun melodia Your Time Will Come – Amy Macdonald

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s