Moda rezoluțiilor

Ce sunt mai exact rezoluțiile de Anul Nou? Poetul, cam cinic, ar fi răspuns: o listă cu musaiuri de îndeplinit; valabilă prima săptămână a lui ianuarie.

Mai alaltăieri mă raportam infatuat la ceea ce numeam rezoluții, la modă fiind – trebuie scrise. Însă constat că nu am observat vreo însemnătate. Atunci ori nu înțelegeam, ori nu știam, ori răzleț mai citisem că nu suntem singuri niciodată. Cel mult solitari.

Cu sufletul și gândul … și fărâme trupești îndreptate spre limitele înțelegerii, la finele anului trecut, atât de Crăciun cât și de Anul Nou, am notat rezoluții exact cum s-ar fi împlinit deja în noul ciclu anual.

Ordinea însemnărilor fu după cursul simțirilor, iar din cele 9 (nouă), le voi spune amendamente, au rodit următoarele în această ordine:

  • Am petrecut trecerea dintre ani atipic, departe de tumultul unei petreceri cu tot cu bubuiturile aferente. Viața m-a purtat la slujbă, la una de mulțumire pentru istoricul 22’, de dezlegare de  griurile înmagazinate în deosebi sufletește, de primirea 23’-ului. Profundă și înălțătoare, întâlnirea cu Tatăl m-a sleit; am zăcut o zi. Ce vindecare!
  • Sunt viu, trăiesc, respir! După ce fac ochi în dimineața noului an și constat binecuvântarea vieții, zâmbesc la gândul care amintește că în spatele binelui e mereu răul.  Însă spre prânz primesc câteva sute (bani) venite din nimic anunțat ori programat.
  • A doua zi a gerarului e, la fel ca precedenta, îmbelșugată. Pleznesc de sănătate și voie bună! Din nou vin spre mine marafeți, tot din neant, dar cu dedicație: pentru avansul plecării la Ierusalim (acum trei luni licărea dorința de a merge în excursie de ziua mea. Am aflat azi de ce nu a fost să fie atunci – nu ce voiam îmi era și util; acum nu-i vacanță, e pelerinaj). Plec în două săptămâni… Am meritat și bonusul generos. 75 km deloc anevoioși, pedalați pe șosea, într-o companie dragă. După 3 ani am ieșit la o tură lunguță recreativă, nu la un antrenament!
  • Dau o fugă în eter, pe messengerul pe care îl vizitez mai mult deloc decât rar. Hahaha, sunt solicitat (mesaj primit alaltăieri) pentru a fi ghid.
  • Pe 4, ieșind la plimbare făra portofel, card și telefon, toc bruma de bani rătăciți în buzunar pentru cafea și, eventual, o apă. Dar mă petrec cu mama, prilej de-ai solicita câțiva lei până mai târziu, doar în caz că… Buna dispoziție mă învăluie, ofer puțin din puțin unor amărâți: două cafele, două sticle cu apă și câțiva lei; rămân și eu cu câțiva.

Deloc ireal, nici vorbă de povești. Știință? Inexplicabil? Noroc? Ghinion? Întâmplare? Pornesc pe caldarâm, spre pădurea ternă, cu gânduri de mulțumire, cu sufletul plin. Dar pașii mă poartă în biserică…

Tot ce îți imaginezi e real!”

Imaginea ii apartine lui Christiaan Huynen si a fost preluata de pe Unsplash.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s