Bine ai venit!

     De când mă ştiu, mi-au plăcut drumeţiile, excursiile, ieşirile în natură, călătoriile. Evident, primele experienţe outdoor le-am avut în compania părinţilor, de la ei am aflat tot felul de informaţii legate de zonele vizitate.

     În perioada gimnaziului am bifat primele excursii, fără mama şi tata, dar cu „doamna”. Căutam cu aviditate informaţii despre centrul Braşovului, Castelul Peleş, mănăstirile Curtea de Argeş şi Cozia, peştera Dâmbovicioara, căutam informaţii în stânga şi-n dreapta, iar tot ce-mi doream în timpul călătoriei era ca doamna învăţătoare să ne prezinte zonele pe care autocarul le traversa.

     Liceul mi-a oferit ocazia să experimentez drumeţiile la cort alături de colegi. Aceste ieşiri se rezumau la una sau două zile cu campare pe malul lacului din apropierea Codlei, judeţul Braşov, locul în care m-am născut. Toate îndeletnicirile, de la ancorarea cortului şi până la prepararea hranei, le-am învăţat de la cei care deja stăpâneau fenomenul. Tot în liceu, am avut parte şi de primele drumeţii montane mai serioase.

     Majoratul a produs cea mai mare schimbare în viaţa mea şi un nou decor; de la începutul studenţiei locuiesc şi muncesc în Bucureşti. Acest oraş mi-a oferit posibilitatea să cunosc şi mai mulţi oameni, din a căror experienţă am avut numai de beneficiat în ceea ce a devenit cel mai important hobby al meu- călătoriile. Tot ce am învăţat de-a lungul timpului s-a datorat celor care au trăit experienţe, dar le-au şi împărtăşit celorlalţi, prin viu-grai, sau, relativ recent, cu ajutorul internetului.

     Din acest motiv consider că pot să îţi prezint un colţ din viaţa mea.

Notă, luuuungă  (dacă nu te-ai plictisit!)                                                                 

     Cu fiecare zi trecută de la 1 iunie 2011, data naşterii Travelcycle, simt că trebuie să adaug câte ceva în completarea, să-i spun, introducerii. În fiecare zi văd lucrurile altfel. Recitind-o, roşesc şi acum. Însă chiar nu vreau să o cârpesc – e pur şi simplu prima postare, prima idee. Tot de atunci mă frământă povestea, ideea-n sine, … grija de a face, tot, cât mai bine … pentru mine. De cele mai multe ori strâmb din nas. Dar ce să fac? Am pornit la drum! Şi încerc (de multe ori reuşesc) să mă bucur de călătorie, chiar daca nu ştiu unde voi ajunge.

     Asta-i părerea mea. De a ta însă, mi-e frică. Dacă tot ai una, o sugestie, nişte sudalme, o opinie, un sfat, multă critică, puţin noroi de aruncat, orice, le aştept pe toate, cu braţele deschise. Serios! Câţiva apropiaţi, au făcut-o, ce-i drept, tête-à-tête: E rece!, răsuna vocea unui interlocutor; Tu scrii frumos! Ce-i asta!?, tuna un altul; Dacă aş citi aşa ceva, mai departe nu m-ar mai interesa …, altă „încurajare”. Dar a fost, printre altele, şi un „bravo”, care mi-a plăcut mult. Îl ţin pentru mine.

PS:

eliza

VOI URMARI CU INTERES CALATORIILE TALE! MULT SUCCES!

Laura

Hello dragul meu bloger!!Sper sa ai parte de cele mai frumoase calatorii si sa descoperi in fiecare zi ceea ce are lumea asta mare mai frumos de oferit.
Mult succes si nu uita ca in orice calatorie cel mai important este drumul pe care il parcurgi, asa ca..enjoy your ride!!!

Biby

Bravo Bell Walker!!!

ion calatorul

Dragul meu,

Stii in ce te-ai bagat? Stii ca asta cu calatoriile e o boala grea, e un fel de microb de care nu te vei vindeca niciodata? Acum, daca tot ai facut-o, fii binevenit !

Mergi, umba, observa, si vei fi bogat. Mergi si pe unde eu nu voi mai putea merge, dar nu uita, arata-ne si noua.

eliza

Cred ca ti-ai gresit meseria! Iti descopar noi aptitudini!Cred ca ai talent pentru un jurnalist sau …ceva de genul acesta!Super!!! 

Sorin 

Salut Alex,

Mister Alex, desi am lucrat cu tine o lunga perioada de timp, cred ca nu te-am cunoscut prea bine!
Sunt incantat de aptitudinile tale de calator -jurnalist si nu pot decat sa-ti urez : Mult succes in continuare si tine-o tot asa!!!

Imi place tare mult ideea ta cu blog-ul………..