Promenada, cheiul Zante-ului, e atât de frumoasă încât restul oraşului păleşte, iar curiozitatea explorării urbei dispare. Agios Dionysios, Muzeul Solomos şi colina Strani au trecut la capitolul „şi altele”. Nu ştiu de ce, pur şi simplu aşa a fost să fie. Nici nu am opus rezistenţă. Astfel, m-am îndreptat către periferia oraşului Laganas. Gazdă a fost Hotel Megara. Drăguţ, accesibil, retras – departe de zbuciumul discotecilor – şi foarte primitor. Continuă să citești Zakynthos
Categorie: Elada
Azzuro
A trecut o săptămână, plină cu de toate: focul inimii, pulsul crescut, privirea de viţel, umezirea colţului gurii, ce mai?, tacâmul complet al dragostei fulgerătoare. Evident, am rămas cu ochii-n soarele dogoritor al Eladei. Clasic. Dar am depăşit momentul, ajutat fiind de Grecia continentală şi vreo trei insuliţe. O experienţă frumoasă, dar epuizantă. Sunt obosit, dar cât se poate de norocos. „Băile şi nămolul” sunt aici, pe plaja din Alykes. Continuă să citești Azzuro
Pelopones
Încă n-am trecut în nefiinţă. Mi-o confirmă visele. Cele mai multe sunt frumoase, iar câteva devin realitate. Se împlinesc. Nu-mi explic cum şi de ce le trăiesc. Ce importanţă are? Doar le savurez.
Idila elenă începe să pălească; dacă a strălucit cândva. Dar sunt împăcat. Voi mai iubi. Acum însă nomadul din mine trage hăis. Îl urmez. De nu, îmi pierd regatul, cel în care sunt de la rege la iobag, orice doresc. Ce să fie? Ce să fie? … Arheolog! Închid ochii şi pocnesc din degete. Maşina timpului mă duce în Corintul antic. Continuă să citești Pelopones
Paracalo!
În argo-saronicele Ydra, Poros şi Aigina nu am observat vreo urmă a ceea ce căutam. Resemnarea şi deziluzia mă cuprind; probabil n-o voi (mai) găsi. Exact ca-n versurile lui Tudor Chirilă – Fericirea e ceva ce nu se atinge nicio dată,/Dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa”. Extrapolând, renunţ la imaginea idilică a fericirii fugărite pentru simplul fapt că, bezmetic fiind si neatent la drumul parcurs spre orice, mai-mai omit evidenţa de Continuă să citești Paracalo!
Argo-Saronice
Dar cine îngână un cântec de dor
Athina
La 8.30 se trezeşte ceasul. Evident, sar şi eu din pat. Îmbrac tricoul, bermudele, înhaţ rucsacul şi o tulesc spre metrou. Destinaţia-i cât se poate de previzibilă, Acropola. După doar zece minute şi trei staţii, ies la lumină exact la umbra grandiosului Partenon. Cum-necum, Pericle a convins atenienii să înceapă lucrările unui amplu proiect de construcţii în oraş. Rezultatul? Trei temple în stiluri diferite, o poartă monumentală şi două teatre adăugate ulterior. Continuă să citești Athina
Preludiu
Vântul tăios al iernii bate cu putere. E aspru și rece. Fața mi-a înghețat. Duc mâna spre obraz, atingându-l. Abia îl simt. Nu mai e mult până acasa, mai trag puțin de mine. Doar până în dreptul librăriei. Intru, scot fesul, slăbesc fularul și deschei haina groasă. O desnorțire plăcută îmi inundă trupul.
Mă ajută căldura termică, dar și cea a locului. Rafturile sunt încărcate cu de toate pentru orice gust. Ignor romanele polițiste din stânga și psihologia practică din dreapta, îndreptându-mă spre subsol, direct în colțul preferat. N-am un scop; îmi clătesc privirea printre ghiduri turistice, hărți și afișe cu imagini din lumea largă. Dar ochii rămân pironiți. Zdrang!, dragoste la a patra (re)vedere. Continuă să citești Preludiu
Thassos
AlexandruAlupei .Blog 