Bergauf

 – Alex, sper că ţi-a priit şederea …

 – Da, Martha. Haus der Athleten mi-a oferit tot confortul de care aveam nevoie, răspunse Călător apucând toarta rucsacului.

 – Asta înseamnă că vei reveni? P1150604

 – Mi-ar plăcea, mai ales iarna. Însă…

 – Te aştept!…ăm, se entuziasmă blonduţa de după tejgheaua recepţiei.

    Călător, puţin fâstâcit, reuşi să se adune.

 – Martha, nu ştiu ce voi face mâine, când voi ajunge acasă. Ştiu doar că lumea-i largă, iar timpul scurt. Sunt atâtea locuri pe care vreau să le văd…

 – Ştiu ce spui, iar privirea i se pierdu în duşumeaua rece.

 – Da, încerc să mă bucur de darul oferit la naştere…

 – Aşa-i, Alex. Du-te! Umblă, bucură-te de viaţă, şi dispăru.

    Călător lăsă cheia camerei în tăviţă, păşi în strada pustie şi coti dreapta, urmând indicatorul spre canionul Partnachklamm. Continuă să citești Bergauf

Aristocraţie bavareză

     Toată copilăria şi-a petrecut-o lipit de televizor. Doar în preajma anului nou. Îşi urmărea idolii concurând în Turneul celor patru trambuline. Un adevărat festin al săriturilor cu schiurile. Janne Ahonen, Andreas Goldberger, nesuferiţii Adam Malysz, Sven Hannawald sau Martin Schmitt concurau şi la Garmisch-Partenkirchen, pe Große Olympiaschanze, în a doua etapă a celebrei competiţii. Şi cât îi admira pentru îndrăzneala, curajul lor nebun!

P1150665

Continuă să citești Aristocraţie bavareză

Zugspitze (2962 m)

     A treia zi a lui Brumărel începe încă din faza embrională. Nu dormise mai deloc; a visat doar muntele şi tot ce are mai frumos acoperişul Germaniei: vârfuri înzăpezite, pajişti alpine, sporturi de iarnă, drumeţii şi … avea fluturi în stomac. Se îndrăgostise. Instrucţia de care avuse parte în München pălise. P1150438

   P1150440Până-n Garmisch-Partenkirchen trenul, personalul, şerpuieşte printre dealuri, cam un ceas. E plin ochi cu navetişti, şi-un călător. Omul iese uşor din peisaj. Se vede că face ceea ce vrea, nu ceea ce trebuie – se bucură de timp.

     Vagonul se opreşte la peron conform orarului. Pe un panou mare se zăreşte prognoza meteo pentru ziua-n curs. Tinde spre perfecţiune. „Oh boy! Oh boy! Oh boy!”, exultă Călător în timp ce-şi aştepta cuminte rândul la casa de bilete. Acum temele erau făcute din vreme, chiar dacă nu agrea prea mult ideea unei astfel de ascensiuni. Doar aşa putea acoperi zona într-o singură zi. Va urca cu trenul şi telecabina. Continuă să citești Zugspitze (2962 m)

München

     Ieri nu fusese cea mai bună zi a lui. Nici măcar în ceea ce priveşte cireaşa de pe tort, Oktoberfest-ul. Probabil timiditatea primei întâlniri cu capitala bavareză l-a împiedicat. Cu atât mai mult cu cât festivalul i-a părut cât se poate de dizgraţios. Oarecum normal. Ce credea că va găsi lângă un petrolier plin cu bere? A venit la pomul lăudat cu sacul şi a plecat cu stări de greaţă şi o migrenă.

P1150132

    Continuă să citești München

Oktoberfest

    Îi plăcea ritualul zborului. Oameni de toate naţiile, speţele, aşteptând, lăţiţi pe bagaje, pe  scaune, unul peste altul, unul peste alta, în diferite poziţii. Dar, pentru el, şi acum, tot spectacolul s-a transformat într-un marş funebru, odată cu răcnetul doamnei din spatele tejghelei. În spatele dânsei mai erau doar pista şi albastrul cerului.

   Primaria din Munchen, cladire neogoticaTremura din toţi rărunchii. Urma un alt zbor: instructajul în caz de vreo nenorocire, decolarea, primul viraj, nelipsitele turbulenţe, pregătirea pentru aterizare, huruitul flapsurilor, toate astea îl încărunţeau.

    După două ore în care a repetat de mai multe ori puţinele rugăciuni pe care le ştia, bucuria vieţii i-a revenit. Era încă ud, iar pe faţă mai simţea răceala transpiraţiei. Călător s-a trezit în cel mai mare aeroport pe care-l văzuse. Inima începea iar să pompeze. Din nou fluturi în stomac, emoţii, bâlbâieli, stângăcii. Şi-a reîntâlnit dragostea, Călătoria.

    parc, flori, fantana„Bitte, mine herren. Brauchen sie hilfe?”, auzi vocea plăpândă a drăguţei nemţoaice. „Nein, danke”, şi parcurse tot meniul în limba engleză. Biletul ţâşni din automat, iar el, la fel, în tren. Un şuierat plăcut îl acompanie trei sferturi de oră, până în Marienplatz. Păşea, urcând treptele ieşirii din subteran, spre inima capitalei bavareze. O lumină palidă îl făcu să ridice sprânceana dreaptă. Urma piaţa, iar ochii se făcură mari, aproape să-i iasă din orbite. Continuă să citești Oktoberfest