Etichetă: carte

Oglinda

După treizeci luni de la publicarea lui într-o obscuritate pe care încă o îmbrățișez, azi (mi-) am citit jurnalul. Nu am simțit nevoia, nici curiozitatea nu m-a împins. Și totuși am făcut-o.

Îl privesc, roșesc citind prefața iscălită de Avram Iancu – Bibiliotecarul Înotător, continuu cu cortina trasă de Alexandru Codreanu – prietenul pe care nu-l cunosc (la fel cum nici pe ceilalți nu-i știu), și trec cu o indiferență infinită la parcurgerea unui trecut imortalizat și înmagazinat în mai multe pagini.

Mă rușinează Continuă să citești Oglinda

Amintiri

     La sfârşitul anului trecut, în pragul celor nouă ani de activitate în câmpul muncii, trăgeam sub ei linie: păr împuţinat şi încărunţit, o cameră de luat vederi, fete citite din care nu am înţeles cine ştie ce (prea grele pentru mine), ani lumină de muncă, vreo patruzeci de vacanţe, o maşină, câteva kilograme de haine, nişte piese de teatru, concerte, meciuri de fotbal, mai mulţi oameni minunaţi, prieteni, de puţin timp blogul, bani aruncaţi pe nimicuri, cărţi (niciodată suficiente), hobby-uri cultivate. Ar mai fi, dar îmi scapă. Le-am uitat?

     Înaintea acestor nouă ani sintetizaţi cât se poate de sumar, au mai fost douăzeci. Le-aş spune de formare. Nici până-n ziua de azi n-am înţeles pentru ce să mă formez. Cei şapte de acasă acum îmi par – probabil şi celor care m-au cunoscut – insuficienţi, şi, cred, destui de şcoală – mai mult sau mai puţin aprofundată. Apropos, de ce copiilor li se interzic Continuă să citești Amintiri

Inspiraţie

     Ajunul zilei de naştere nu anunţă nimic deosebit; termenul unui dosar în instanţă şi, după, bucătăria muncii de birou, aferentă profesiei. Ritualul dimineţii e acelaşi; deja-s un roboţel: radioul, micul dejun, duşul, călcatul cămăşii, salutul, casa scării, pierderea în freamătul matinal al străzii.

     Azi însă, înainte de plecare – probabil soarta, n-am urmărit alinierea astrelor – m-am lipit de raftul bibliotecii. Pe raftul al doilea, după micuţa Musette (cea din pluş; adevărata nu stă printre cărţi, doar în puf) găsesc Note, stări, zile. Apuc să parcurg recenzia, devin curios. Hmm, îi găsesc loc în geantă, între dosar, legislaţie printată şi … prânz. Pornesc spre serviciu. Continuă să citești Inspiraţie

Puff şi Musette

     Acum un an dospeam într-un şezlong pe malul Egeei, dacă nu mă înşel, pe plaja de lângă Skala Rachoniou. Eram în Thassos, răsfăţat la culme. În faţă, la o lungime de braţ, luciul apei. În stânga pădurea se rostogolea în mare, iar dacă mă îndreptam în şezut mai-mai că distingeam Marea Lavră din vârful Athosului. Întorcând privirea în direcţia opusă admiram stânci înverzite, toate răsărind din apă. Spatele mi-era flancat de codrul verde şi drăguţa staţiune. Destindere totală, condimentată cu o halbă mare, bocnă, plină cu cel mai bun Mythos şi câteva ţigări.

     Între două băi am parcurs recenzia K2-ului, Muntele Munţilor – Vis şi Destin. Nu a fost nevoie de mai mult; am şi devorat-o. O prezentare, Continuă să citești Puff şi Musette

Hoţii de frumuseţe

     Se întâmpla undeva, cândva, prin vara lui 2011. Parcă atunci când înfulecam un sandwich pe terasa fast-food-ului din colţul blocului, timp în care răsfoiam Gazeta Sporturilor. Printre clasicele informaţii despre sport găsesc două pagini pline ochi cu interviul luat de Maria Andrieş scriitorului Pascal Bruckner. Curiozitatea a escaladat cote înalte, devenind nerăbdător să citesc scrierile francezului. Şi au apărut împreună cu gazeta, la interval scurt de timp una de alta. O săptămână? Mai puţin important.

     Luni de fiere şi Hoţii de frumuseţe. Nu insist asupra primei. Merită, dar nu acum. Cine ştie? Cândva… E dură, reală, actuală, inedită. Nu am mai citit aşa ceva. A meritat!

     În schimb, cu toate că nu mai e cald, doresc să bat fierul pe Hoţii de frumuseţe. Complotul împotriva frumuseţii, asta e, transmis de autor halucinant. Continuă să citești Hoţii de frumuseţe