excursie – AlexandruAlupei .Blog

Drumeție cu clasa a IV-a

Iată-ne ajunși la finalul drumului pe care l-am avut de parcurs împreună. A fost o călătorie inițiatică fascinantă, spre mintea și sufletul fiecăruia dintre voi, cu satisfacții și neîmpliniri, cu bucurii și tristeți, cu suspine plăcute și mai puțin plăcute, cu emoții multe…

Introducerea mirobolant de plată este fix ceea ce copiii absolvenți ai ciclului primar n-ar aplauda atunci când vor atinge apogeul vieții. Tocmai pentru că în jurul vârstei de unșpe` ani lipsa concretului e reprezentată de abstract.

Continuă să citești Drumeție cu clasa a IV-a

La (puțină) ananghie

Sunt momente și momente. Uuuu, ce platitudine! Clar, nu traversez cea mai bună perioadă. Mama, drăguța, simte de la o poștă că pui mic nu se simte chiar bine. E suficientă discuția telefonică, nu-i nevoie de un dialog tête-à-tête … Trebuie să-ți vezi în continuare de treabă; le vei rezolva cu timpul, cam asta concluzionam.

Care treabă? Cât timp? Păi, am probleme? Ce fel? Rumeg, încerc să le identific, eventual să le rezolv. Off!, nu excelez în psihologie practică aplicată… Fie! Îmi voi vedea de treabă. 😉

20160803_200020

La 17.30 sună de ieșire, rup ușa, o întind spre casă. Azvârl în cob două tricouri, un șort de baie, prosopul de plajă, ceva cosmetice, un hanorac, trei perechi de șosete, o pereche de pantofi sport, un pantalon lung, unul scurt, degresantul și sprayul pentru lanț. În rest, voi purta cizmele, pantalonii, protecția pentru coloană, geaca, mănușile, cagula și casca. Nu uit pașaportul, talonul, RCA-ul și Cartea Verde, două carduri, CI-ul, atlasul rutier, telefonul și încărcătorul său. Plus ceva bani gheață, nu prea mulți.

O oră mai târziu sunt în șa gata de drum. Peste alte patru ceasuri descalec Continuă să citești La (puțină) ananghie

München

Ieri nu fusese cea mai bună zi a lui. Nici măcar în ceea ce priveşte cireaşa de pe tort, Oktoberfest-ul. Probabil timiditatea primei întâlniri cu capitala bavareză l-a împiedicat. Cu atât mai mult cu cât festivalul i-a părut cât se poate de dizgraţios. Oarecum normal. Ce credea că va găsi lângă un petrolier plin cu bere? A venit la pomul lăudat cu sacul şi a plecat cu stări de greaţă şi o migrenă.

Continuă să citești München

Pelopones

Încă n-am trecut în nefiinţă. Mi-o confirmă visele. Cele mai multe sunt frumoase, iar câteva devin realitate. Se împlinesc. Nu-mi explic cum şi de ce le trăiesc. Ce importanţă are? Doar le savurez.

Idila elenă începe să pălească; dacă a strălucit cândva. Dar sunt împăcat. Voi mai iubi. Acum însă nomadul din mine trage hăis. Îl urmez. De nu, îmi pierd regatul, cel în care sunt de la rege la iobag, orice doresc. Ce să fie? Ce să fie? … Arheolog! Închid ochii şi pocnesc din degete. Maşina timpului mă duce în Corintul antic. Continuă să citești Pelopones

Athina

La 8.30 se trezeşte ceasul. Evident, sar şi eu din pat. Îmbrac tricoul, bermudele, înhaţ rucsacul şi o tulesc spre metrou. Destinaţia-i cât se poate de previzibilă, Acropola. După doar zece minute şi trei staţii, ies la lumină exact la umbra grandiosului Partenon. Cum-necum, Pericle a convins atenienii să înceapă lucrările unui amplu proiect de construcţii în oraş. Rezultatul? Trei temple în stiluri diferite, o poartă monumentală şi două teatre adăugate ulterior. Continuă să citești Athina