Bergauf

 – Alex, sper că ţi-a priit şederea …

 – Da, Martha. Haus der Athleten mi-a oferit tot confortul de care aveam nevoie, răspunse Călător apucând toarta rucsacului.

 – Asta înseamnă că vei reveni? P1150604

 – Mi-ar plăcea, mai ales iarna. Însă…

 – Te aştept!…ăm, se entuziasmă blonduţa de după tejgheaua recepţiei.

    Călător, puţin fâstâcit, reuşi să se adune.

 – Martha, nu ştiu ce voi face mâine, când voi ajunge acasă. Ştiu doar că lumea-i largă, iar timpul scurt. Sunt atâtea locuri pe care vreau să le văd…

 – Ştiu ce spui, iar privirea i se pierdu în duşumeaua rece.

 – Da, încerc să mă bucur de darul oferit la naştere…

 – Aşa-i, Alex. Du-te! Umblă, bucură-te de viaţă, şi dispăru.

    Călător lăsă cheia camerei în tăviţă, păşi în strada pustie şi coti dreapta, urmând indicatorul spre canionul Partnachklamm. Continuă să citești Bergauf

Oktoberfest

    Îi plăcea ritualul zborului. Oameni de toate naţiile, speţele, aşteptând, lăţiţi pe bagaje, pe  scaune, unul peste altul, unul peste alta, în diferite poziţii. Dar, pentru el, şi acum, tot spectacolul s-a transformat într-un marş funebru, odată cu răcnetul doamnei din spatele tejghelei. În spatele dânsei mai erau doar pista şi albastrul cerului.

   Primaria din Munchen, cladire neogoticaTremura din toţi rărunchii. Urma un alt zbor: instructajul în caz de vreo nenorocire, decolarea, primul viraj, nelipsitele turbulenţe, pregătirea pentru aterizare, huruitul flapsurilor, toate astea îl încărunţeau.

    După două ore în care a repetat de mai multe ori puţinele rugăciuni pe care le ştia, bucuria vieţii i-a revenit. Era încă ud, iar pe faţă mai simţea răceala transpiraţiei. Călător s-a trezit în cel mai mare aeroport pe care-l văzuse. Inima începea iar să pompeze. Din nou fluturi în stomac, emoţii, bâlbâieli, stângăcii. Şi-a reîntâlnit dragostea, Călătoria.

    parc, flori, fantana„Bitte, mine herren. Brauchen sie hilfe?”, auzi vocea plăpândă a drăguţei nemţoaice. „Nein, danke”, şi parcurse tot meniul în limba engleză. Biletul ţâşni din automat, iar el, la fel, în tren. Un şuierat plăcut îl acompanie trei sferturi de oră, până în Marienplatz. Păşea, urcând treptele ieşirii din subteran, spre inima capitalei bavareze. O lumină palidă îl făcu să ridice sprânceana dreaptă. Urma piaţa, iar ochii se făcură mari, aproape să-i iasă din orbite. Continuă să citești Oktoberfest