După o convalescență lungă, la început de 2015 mă sui, iar, pe doage. Au trecut, parcă, șase ierni de la ultima coborâre. Mai în plug, mai de-a bușilea, dar mergeam. Pe pârtii ușoare, nu-mi asumam cine știe ce riscuri.
În prima zi a noului an resimt plăcerea schiului. La Vatra Dornei. Pe ce pârtie, nu știu. Parc sau Veverița. Și ce fain e! O pârtie destul de scurtă, vreo 800 m, cu un grad de dificultate mediu. Excelente condiții, mai ales când ai lângă tine un fost monitor. Îmi oferă cursuri gratuite, ca-ntre prieteni. Cinci coborâri ajung, sunt suficiente. Plus un ceai cald.
– Masto, nu te descurci chiar rău pentru un începător.
– Eși băiat fain, ce să zici!?
– Serios! Venim și mâine.
– Nu cred că mă mai țin balamalele, dar vedem.
Nu mai prind o a doua zi la schi, ci Continuă să citești Carpathian Skiing