Oglinda

După treizeci luni de la publicarea lui într-o obscuritate pe care încă o îmbrățișez, azi (mi-) am citit jurnalul. Nu am simțit nevoia, nici curiozitatea nu m-a împins. Și totuși am făcut-o.

Îl privesc, roșesc citind prefața iscălită de Avram Iancu – Bibiliotecarul Înotător, continuu cu cortina trasă de Alexandru Codreanu – prietenul pe care nu-l cunosc (la fel cum nici pe ceilalți nu-i știu), și trec cu o indiferență infinită la parcurgerea unui trecut imortalizat și înmagazinat în mai multe pagini.

Mă rușinează Continuă să citești Oglinda

15.09 – După doi ani

Jurnalul Ironman poate fi citit aici, integral

Mijesc ochii cu mult înaintea cocoșului. Mulțumesc patului pentru găzduire, însă nu renunț la confortul așternutului decât după o recapitulare sumară a celor treizeci, și ceva, ani de când sunt p-aci. 

Ca mai mereu în momentele de agonie și extaz sunt doar eu și copilul din mine. Pășind nițel în spate se lărgește spectrul. Familia, toată, alte familii (m-am perindat prin câteva), un copil excepțional (formidabil pleonasm, toți sunt aidoma, de altfel), foste și actuale prietenii desăvârșite întregesc tabloul. Iar retușurile poartă amprenta celor câtorva femei care m-au îmbogățit împărtășindu-mi lumi feerice, total diferite! Aici mă poticnesc, cred că și roșesc savurând amintirile.
Continuă să citești 15.09 – După doi ani