– Alex, sper că ţi-a priit şederea …
– Da, Martha. Haus der Athleten mi-a oferit tot confortul de care aveam nevoie, răspunse Călător apucând toarta rucsacului.
– Asta înseamnă că vei reveni? 
– Mi-ar plăcea, mai ales iarna. Însă…
– Te aştept!…ăm, se entuziasmă blonduţa de după tejgheaua recepţiei.
Călător, puţin fâstâcit, reuşi să se adune.
– Martha, nu ştiu ce voi face mâine, când voi ajunge acasă. Ştiu doar că lumea-i largă, iar timpul scurt. Sunt atâtea locuri pe care vreau să le văd…
– Ştiu ce spui, iar privirea i se pierdu în duşumeaua rece.
– Da, încerc să mă bucur de darul oferit la naştere…
– Aşa-i, Alex. Du-te! Umblă, bucură-te de viaţă, şi dispăru.
Călător lăsă cheia camerei în tăviţă, păşi în strada pustie şi coti dreapta, urmând indicatorul spre canionul Partnachklamm. Continuă să citești Bergauf
AlexandruAlupei .Blog 