Cand te culci la ora oo.oo şi ceasul sună deşteptarea la 4.30, nu-ți poate fi decât rău. De somn, de orice, numai bine nu-i. Unde mai adaugi şi o bicicletă încărcată de bagaje, care trebuie coborâtă de la etajul şapte. În lift nu încape.
De asta am parte în puterea nopții. Nu am încotro, trenul pleacă peste un ceas. C’est la vie! Destul de greu, reuşesc; cobor totul la parter în linişte. Doar pedala a zdrăngănit balustrada la 5 şi la 1. Continuă să citești Doi pe două biciclete
Fără vreun orizont ciclist pe termen scurt şi cu piciorul drept în piuneze, zac în pat aşteptând… Ce? Ziua de mâine? Vine oricum. Cursul timpului nu-l pot schimba, la fel cum nu am putut preveni … neprevăzutul. Mi-am bulit piciorul exact când trebuia. Ce să fac? Pai, momentan, aştept să-mi treacă. Să bocesc după periplul european? Nu. Am făcut-o. Gata! Voi încerca traversarea Europei altădată, cândva…
Azi e şi ziua mea, vreau să mă bucur de ea. Pentru asta – că tot nu prea pot călca, pun laptop-ul pe genunchi, întind harta României în stânga, aprind o ţigară, desfac o bere şi birjăresc mouse-ul. Împreună schiţăm o hartă de toată frumuseţea, pe lângă casă. Am intitulat-o Continuă să citești 1 Iunie
AlexandruAlupei .Blog 