Final de drum. Pe podium

După ce toate greșelile au dispărut iertându-mă, îmbrățișez clipa. Briza-i ușoară, lumina reflectoarelor începe să se estompeze. Nu m-am săturat să mă joc, nu-s sătul de acești doi ani și jumătate. Nici măcar nu lăcrimez privind strălucitorul soare. Dar sfârșitul vine mult prea curând și nici măcar nu-mi doresc mai mult timp.

Scot șublerul, e momentul statisticii. Progresia se conturează și ea, inerentă fiind imediat după ce am îmbrățișat noul embrion. Acum e despre triatlon. Continuă să citești Final de drum. Pe podium

19.09 – Țigara de după

Jurnalul Ironman poate fi citit integral, aici

O salbă de mesaje îmi destinde dimineața, cuvintele frumoase alină durerea fizică.

Cât de plăcut e să primești felicitări și complimente! Sunt sigur că și altora le-ar plăcea. Minunat, le voi oferi mai des motive să zâmbească. Încep chiar acum, scriind și trimițând mesaje. Le răspund și expeditorilor de mai devreme, vorbesc minute bune la telefon cu cei pe care îi iubesc.

De pe șezlong privesc înspre largul mării orizontul, chiar și ziua de ieri. Revizuind-o nu-mi rămâne decât să surâd, să-mi mulțumesc, să mă înclin în fața Universului și să desfac o bere (vinul îl păstrez pentru diseară). Continuă să citești 19.09 – Țigara de după

18.09 – (You are an) Ironman

Jurnalul Ironman poate fi citit integral, aici

Să fumez sau nu? Asta e singura dilemă ivită înaintea zorilor. În rest, pace. Calmul cu care m-am trezit mai-mai că mă neliniștește.

La 5:30 sunt la cafea și cele două țigări. Peste alte 15`  mănânc ca într-o zi normală, exceptând dulciurile. Vărs chiar o lacrimă tânjind la teribilul chec cu ciocolată. Nu-i bai, mâine îmi torn și-n cap deliciosul desert. Îmi promit!

Pe străzi e aglomerat, dar o liniște ca de mormânt. Lumea se scurge din incinte spre nebunia de peste zi: concurenți merg privind spre un punct fix, iar însoțitorii lor, chiar și copiii cei mai mici, tac mâlc. În schimb, tranziția și zona startului sunt animate, forfota-i mare. 

Continuă să citești 18.09 – (You are an) Ironman

17.09 – Ajunul (your time will come)

Jurnalul Ironman poate fi parcurs aici, integral

Mereu am preferat ajunul în detrimentul sărbătorii, în special al Crăciunului. Însă azi e diferit. De fapt, a fost. Scriu retroactiv, la ceas de seară; m-am relaxat la finalul unei zile trăită intens.

Oh, the wind is gently blowing as the light begins to fade.
I`m sick and tired of playing it of, sick of this parade.

Odihna de ieri noapte prevestea privitul tavanului, spectacol terminat cu puțin înaintea zorilor de azi. Am dormit foarte puțin, adormind spre dimineață. Mai mult mahmur, mă adun cumva la micul dejun încheiat cu două cafele și recapitularea todo list-ului lung.

Continuă să citești 17.09 – Ajunul (your time will come)

16.09 – Căzut din pom

Jurnalul Ironman poate fi citit aici, integral

Mamăăă, ce bine am dormit! Și mult! Opt ore. Surâsul se dispersează privind pe după storuri ploaia maruntă. Și pentru că vremea nu-i frumoasă sau urâtă, doar e pur și simplu, revin la starea euforică de îndată ce îmi suflec mânecile.

În afara manetei frânei spate (atârnă) restul echipamentului e brici. Montez și reglez bicicleta, ung lanțul, fumez în timp ce sorb un espresso mai tare ca pălinca, înfulec un croissant, două felii de chec cu ciocolată și o prăjitură dumnezeiască cu fistic și migdale; mă înfințez la stand pentru ridicarea pachetului de concurs. Numai după ce trec de procedurile de verificare … îmi revine scena cu Ștefan Iordache în Cel mai iubit dintre pământeni, cu deosebirea că nu mă uit dușmănos. Sper! Continuă să citești 16.09 – Căzut din pom

15.09 – După doi ani

Jurnalul Ironman poate fi citit aici, integral

Mijesc ochii cu mult înaintea cocoșului. Mulțumesc patului pentru găzduire, însă nu renunț la confortul așternutului decât după o recapitulare sumară a celor treizeci, și ceva, ani de când sunt p-aci. 

Ca mai mereu în momentele de agonie și extaz sunt doar eu și copilul din mine. Pășind nițel în spate se lărgește spectrul. Familia, toată, alte familii (m-am perindat prin câteva), un copil excepțional (formidabil pleonasm, toți sunt aidoma, de altfel), foste și actuale prietenii desăvârșite întregesc tabloul. Iar retușurile poartă amprenta celor câtorva femei care m-au îmbogățit împărtășindu-mi lumi feerice, total diferite! Aici mă poticnesc, cred că și roșesc savurând amintirile.
Continuă să citești 15.09 – După doi ani

Un alt concurs de triatlon

Pășesc pe malul Crișului Repede și foarte rece după mai multe ore petrecute la volan într-o companie plăcută: înverzitele coline transilvănene de jur împrejur, eu cu mine, tata și, în boxe, Dire Straits, Demis Roussos, BZN. O scurtă plimbare printre frumoasele clădiri din zona centrală mi-e suficientă pentru a întrevedea pericolul; sunt pe cale să descopăr un muzeu arhitectonic în aer liber. Oradea e spectaculoasă!

sursa foto: orangesmile.com

Continuă să citești Un alt concurs de triatlon